Cu un chef exagerat de mare de blogareala nu demult am dat pe usa. Sunt la a treia cafea (doar), ochii stau sa-mi cada, cearcanele se intind cu nerusinare pe teritoriul ala numit "ten", picioarele sunt setate pe pilot automat, si eu... eu mai in stand-by asa.
Daaar nu, trecem si peste asta, sarim la fapte, ca vad ca aici faptele dau bine la ochi, deci ia sa-mi bag si eu o pila doua, ca tare n-ar strica.
Am fost de servici azi, si cum in vremurile bune a fi de servici presupunea un cap pus pe banca rareori astupat de maini pentru evitarea eventualilor martori mari in gura si nimic mai mult (bine, normal, exceptand playerul pe care deja il consider subinteles), am ramas destul de bosumflata. Corpul A e ok, e destul de ok, e ca idee ok, e in principal ok, si totusi e pana intr-un anumit punct ok, punct din care daca iesim... ajungem la locul de veci al elevilor de servici, loc cu vedere si la cancelarie si la secretariat si la directori si la tot neamul, deci pana si sintagma "sub vizor" nu s-ar apropia de adevar, nu, nu, normal ca nu, nu se putea sa da (mai pe romaneste drama stand in faptul ca la noi nu e niciun vizor nimic in peisaj, e mai mult o usa deschisa).
Ma rog, vestea buna e ca plictiseala pe care o prevedeam nu a fost chiar atat de mare (desi a fost, pentru ca da, cam da, e un act aparent iminent). La inceput naspa, naspa tare, naspa de nu mai incapea, oribil, groaznic si ingrozitor (cu toata parerea de rau trebuie sa recunosc, orice inceputuri de orice fel nu ma surprind chiar in cele mai geniale ipostaze, imi ia ceva sa-mi gasesc apele si sa fiu eu, tipa ok/deloc ok pe care o cunosc), dar deh, dupa aia nicio treaba, ceva de facut tot am gasit noi, chiar mai multe de atat, am avut ce face si asta e partea buna, de dupa cea rea cel putin. Am urcat, coborat si urcat din nou la scari ce dispun cam de acelasi numar cat cuprinde Marele Zid Chinezesc, si in consecinta cam de aceeasi febra musculara de care dau eu maine.
Pentru o zi de luni a fost totusi acceptabil, clima de afara a avut si ea o influenta majora asupra starii mele de spirit, daca taiam umiditatea din peisaj acolo eram, prin paradis sau ceva oricum edenic.
Cat despre sondajul din dreapta, hmmm... Puteam sa jur ca pierd, puteam sa-mi pariez pana si regatul si calul din el cu tot cu sa ca pierd (ask Dani). Pentru ca sincera sa fiu mie nu-mi place cum scriu, deloc deloc deloc, eu una nu m-as vota, deloc deloc deloc, de voi habar n-am, deloc deloc deloc, dar de vreme ce m-ati votat presupun ca aveti niste gusturi destul de proaste, dar nu-i bai, deloc deloc deloc, daca tot ati inceput-o cu stangul tine-ti-o tot asa, eu nu ma supar. Deloc deloc deloc (ai ghicit).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu