O seara obisnuita de duminica

Placebo - Pierrot The Clown


Stiu ca nu va iesi.
De ce sunt blestemat sa fiu un realist? Da ce nu pot fi si eu un cretin optimist ca cei din jur?
De ce vad mereu doar partea goala a paharului?

Toata viata am stat si mi'am plans de mila in loc sa ma ridic si sa fac ceva. Mereu am fost baiatul cu puppy eyes who's seeking comfort. Mi'am petrecut jumatate din viata fiind depresiv si oricat as incerca sa am macar o saptamana normala, nu pot....

Atat de rare au fost momentele cand am fost cu adevarat fericit incat le'as putea scrie pe un bilet de tramvai.

Mereu am visat la altceva, am visat la o viata normala, fara depresii, amintiri urate, fara reprosuri, fara sa am tot felul de imagini tatuate pe retina, imagini oribile pe care un copil nu ar trebui sa le vada niciodata. Imagini care au sa ma bantuie pana in ziua cand totul se va opri pentru mine.

I'm one fuck'ed up kid and i know it......de multe ori am vrut sa pun capat acestui haos ce nu poate fi viata. Am esuat lamentabil, doar mi'am distrus corpul cu pastile si de ani buni stau intr'o greata continua.

As vrea sa inghit o cutie de anti-vomitive si sa bag amfetamina cu ketamina pana raman fara suflare. Singura problema e ca nu am de unde sa fac rost de amfetamina, ........pentru restul exista MasterCard....

Incerc constant sa ma ascund dupa o fatada de baiat fericit, zambitor, plin de glume....dar incepe sa nu mai aiba efect.