(Pe blogul asta parca e mai greu sa pui un titlu decat sa-i creezi continutul)

Ma simt ciudat, ma simt foarte ciudat, cum la mine 12 ore de somn sunt o performanta destul de mare continui sa ma simt total neodihnita.

Dar am o idee si mai buna, hai sa trecem si peste de-alea zilei de azi, ca nu prea au fost, si sa aterizam la subiectul de discutie ce m-a determinat sa ii dau nastere acestei postari (Apropo de nastere, voua va plac copiii? Mie nu, dar e o treaba destul de complicata ce implica musai niste randuri dedicate ei in intregime. Si chef de care nu dispun, desigur).

N-am sa inteleg niciodata parintii apocaliptici. Poate catusi de putin ar fi fost o posibilitate, dar cum ii am si eu gaaata, ceata mult prea multa diminueaza orice informatie oricum neaflata. Uite, de exemplu eu inainte de un concert daca ii anunt cu 2 zile inainte urmatoarele 2 sigur au sa fie legate numai si numai de vesnicile lor previziuni pesimiste care oricum nu se intampla. Ok, inteleg, dragoste materna respectiv paterna, dar frateee, nici chiar in halul asta. Mereu am mers pe principiul "n-am treaba cu nimeni si nimeni n-are treaba cu mine" si culmea, mereu a functionat. Desi intre noi sunt douajde ani diferenta si problema varstei reapare din nou in peisaj, continua sa ramana o problema pe care zau de am s-o inteleg vreodata.

In rest hmmm, banii pe care nu ii am. Dar cum toate toate bunicile sunt sinonime cu Maria normal, maine va fi o zi pierduta, pentru o cauza nobila totusi: negarea propozitiei anterioare. Pana atunci chinurile productiei, strategiile de marketing, siretlicurile comertului si tehnicile esentiale de supraviietuire pana atunci.

Planuiam ceva mai lung aici, dar mi scuzi, n-a fost sa fie. (Asta fiind modul meu de a-ti zice "pa")