Vicii, (foarte) putin despre ele

Sa incep si eu cu inceputul, ca tot omul: "da, da, asa e, bine punctat, si eu am cam tras chiulul de la blogarit, si nu stiu, scuze". scuze? da, nu, nu sau da, habar n-am, cum iti convine tie mai mult, daca iti convine in vreun fel.

Zilele astea deci. Hmmm. Zilele astea. Nimic special zilele astea. Poate doar monotonia. Adica mi-e ceva mai greu sa ma descotorosesc de ea. Adica vreau sa spun ca daca inainte un click pe butonul de la mouse o putea indeparta cu doi-trei centimetri de mine acum nuuu, nuuu, normal ca nu, cum sa da, munca e mai multa, cablurile nu-si mai au treaba, si eu nu prea imi mai am rostul (ultima enumerata fiind de importanta unei hartii motolite care se asteapta a fi aruncata la gunoi. sau poate doar un fapt aparent nici de mine inteles, a carui simptome sunt singurele pe care le disting cat de cat. ma scufund in propria confuzie starnita din nimicul cel de toate zilele ca idee. dar trece, nu-i bai. niciodata nu-i).

E perioada renuntarii la vicii vad. Zi de zi aud replici de genul "bai gata ma las de fumat dupa tigara asta" fara sa le cer, cred ca am auzit atatea in ultima saptamana incat ar putea egala cu usurinta numarul de volti dintr-un bec hai sa zicem prostut, ca sa n-o fac pe Harap Alb dupa.

Si ca tot veni vorba de vicii, e aiurea dom'le. A-iu-rea. Si plictisitor. Plic-ti-si-tor. Si nu stiu, poate ca n-oi fi eu in masura sa comentez consecintele lucrurilor faine la momentul lor, dar tot aiurea ramane. Uite, de exemplu vazandu-ma cu 4 ore pe noapte dormite si nici alea nu demult vroiam sa ma las de cafea. Si da, da, happy end ca de-obicei, m-am lasat de n-am mai putut. Daca inainte o inseram in timpul scolii in mine, acum o inserez si inaintea scolii adica dimineata acasa si dupa scoala si in timpul ei.

Si hai, ok, sa lasam cana de cafea deoparte si sa evidentiem alt aspect. Nu stiu voi, dar eu am momentele mele. Cand sunt intoarsa pe dos, cand oricat de pe indelete m-as explora nu as depista nici macar un gram de fericire sau de chef sau de dispozitie sau de stare de spirit sau de toate cele la un loc, si simt nevoia. Simt nevoia sa inrautatesc situatia. "Odata fucked up" e urmat in cazul meu de amplificari considerabile. Pentru ca nu stiu… asa-s eu. Decat sa stau pe un scaunel si sa admir patratelele de pe un caiet de mate mai bine fac ceva. Numai "ceva" sa se cheme. Desi nu te gandi, nu-mi ies din limite. Nu mereu. (yep, inca lucrez la ultima fraza pentru a o transforma in sintagma "never ever". dar niciun rezultat pana acum, in principiu vina cea mai mare fiind purtata de acel deget nemiscat).

Si ca tot veni vorba de vicii, pana sambata am sa tot oscilez intre a le folosi sau a fugi de ele ca matele de caini. Si pfff, habar n-am ce si cum sa fac. Azi e un "da, hai, fie", maine e un "nu, sa nu te prind" si poimaine e un "oook, putin nu strica, dar putin sa fie. pentru prima data-n viata, impune-ti o limita ma Diana ma". Deci da, cam da, oscilez rau de tot dintr-o extrema in cealalta. Si deja ma vad ca n-am sa ma vad de chefuita ce-am sa fiu. Dar eu inca sper sa nu. Desi stiu ca da. Sau poate nu? Eh, lasa, va tin eu la curent in legatura cu performantele pe care am sa le savarsesc dupa weekendul propriu zis care va sa vina, weekendul cu fantasticamultpreascurtaminiexcursie mai exact.